Dupa o sambata aglomerata, plina de drumuri prin Bucuresti,  bagaje, ultimele pregatiri si ulterior un drum lung pana in Arieseni, duminica ne-am urcat pe biciclete si am pornit pe ceea ce credeam ca va fi un traseu mai usurel, de inceput.

Sub indrumarea turistilor de la cabana am plecat pe drumul forestier catre varful Bihor cu oprire in satul Petrehauti (sat, muzeu, cascada). Intelesesem ca va fi un drum abordabil pe bicicleta, cu ultima urcare dinainte de varful Bihor neabordabila pe bicicleta.

Am primit in schimb o experienta foarte solicitanta dar in acelasi timp si satisfacatoare:

Am urcat pana aproape de varful Bihor, pana unde nu se mai putea inainta decat pe jos. Urcarea a fost extrem de solicitanta pentru nivelul nostru de pregatire si foarte tehnica din cauza drumului, format din pietris de foarte diferite dimensiuni, foarte putin tasat.  Cu cat am urcat mai sus cu atat traseul a devenit mai putin prietenos :). Privelistea a fost insa pe masura efortului iar ca bonus am primit tufe de mure foarte bogate.

Intrigati ca nu am gasit satul si cascada, am pornit inapoi, pe coborare. Aproape de final am gasit o ramificatie, am explorat-o si am gasit o alta rcare, putin mai prietenoasa, in capul careia ne asteptau in sat (4 gospodarii): placinte, cremsnit, o cascada si un muzeu mic de arta populara.

Comments

comments

Leave a Reply